Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]
În februarie 1990 liniştea emanaţilor revoluţiei a fost tulburată de manifestaţii de stradă ale cadrelor militare. Se înfiinţase “Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei” (prescurtat CADA), o mişcare a cadrelor militare care nu voiau să accepte că după revoluţia sîngeroasă din decembrie 1989, în armată tot oamenii vechiului regim, inclusiv unii care fuseseră implicaţi în reprimarea revoluţiei, sînt la conducere.
Revendicările CADA cuprindeau:
1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 în Timişoara.
2. Cadrele militare din Ministerul apărării naţionale care începînd cu data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, şi au încercat să compromită armata, să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente mai tinere care să poată îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.
3. Trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale [Nicolae Militaru, la acea vreme] care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune în armată, pînă la această oră.
4. Trecerea în rezervă a ministrului de interne [Mihai Chiţac; acesta va fi trimis în judecată abia în 1997, după pierderea puterii de către Ion Iliescu, şi va fi condamnat abia în 2008, beneficiind în 2001, după ce Ion Iliescu a preluat din nou puterea, şi de un recurs în anulare care i-a anulat prima condamnare], ca participant direct la acţiunile de represiune a demonstranţilor din Timişoara.
5. Numirea în funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei.
6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de conducere, în etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii armate.
7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.
8. Desfiinţarea Direcţiei şi a Birourilor de educaţie patriotică din armată.
9. Dreptul cadrelor militare la demisie.
10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni sau partide politice, rolul ei fiind acela de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale.
11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militare, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiilor de senator pentru cadrele militare [se lansase ideea ca armata să fie reprezentată în parlament de un senator de drept, în afara procesului electoral].
12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale.
13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic.
În 12 februarie 1990 delegaţia CADA a fost primită la discuţii în clădirea guvernului. Cererea militarilor ca preşedintele Ion Iliescu să discute cu ei n-a fost acceptată, iar discuţiile s-au purtat cu viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu, care s-a prezentat drept mandatar al preşedintelui Iliescu. Înregistrările video ale acestor discuţii sînt acum disponibile pe internet. Vedeţi mai jos înregistrări ale începutului discuţiilor, în care se vorbeşte mult despre întîmplările revoluţiei de la Timişoara:
– Lista de revendicări a CADA
– În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras ]n populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre
– Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă
– Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari
În zilele următoare voi continua punerea pe internet a fragmentelor înregistrate din discuţiile dintre ofiţerii CADA şi viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.